Un fel de bilanț

Ca de fiecare dată am întocmit un raport de activitate, pentru ultimele trei luni pentru asociația noastră, (Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou") pentru ca toți cei care ne sprijină să știe unde au ajuns bănuții donați. Oricine poate să verifice dacă bănuții au ajuns la destinație, pentru că la fiecare beneficiar am trecut și numărul de telefon dar și alte informații suplimentare.

Mizez pe transparența totală și am încurajat întotdeauna, participarea și implicarea directă. Consider că obiectivul asociației este acela de a-l ajuta pe omul aflat într-o situație de criză. 

Facem pași mici, pentru că așa cum spuneam încă de la început, nu ne-am propus fapte mari. Asociația este mică, mai mică decât cred multe persoane care-și închipuie că funcționăm ca o instituție, în adevăratul sens al cuvântului. Aici totul se bazează pe voluntariat.

Eu și Alex, Mirela Ghinea și Mădălina prietenele mele care mi-au fost alături și m-au sprijinit pentru înființarea asociației, plus prietenii care ne sunt alături când pot, oamenii care ne sprijină periodic cu mici sume și persoanele care nu ne cunosc dar care au simțit nevoia să fie aproape, NOI suntem asociația.

Îmi amintesc când mergeam la copiii bolnavi de cancer prin spitale, fără să avem nicio asociație. Mergeam cu brațele pline, grație bunătății tuturor celor care se prindeau în hora faptelor bune, cunoscuți sau necunoscuți, oameni pe care-i cunoșteam de multe ori la ușa spitalului, în urma unei apel lansat pe blog sau pe facebook. Îmi amintesc cum ne priveau asistentele sau mămicile, ne întrebau mereu de unde suntem, de la ce asociație, ca și cum, se temeau într-un fel că am putea să le cerem ceva în schimb sau să ne folosim de fapta bună în vreun fel... Țin minte că am spus o dată, în glumă că suntem de la Asociația "Noi" (pentru că mă gândeam la toți cei care erau cu noi) și parcă interlocutorii așteptau mai multe detalii despre asociație. Le-am explicat că nu suntem o asociație apoi, suntem doar "noi", acei oameni care isi doresc să ajute necondiționat, să aducă un pic de mângâiere acolo unde este un ocean de suferință.

Recunosc "noi" suntem prea mici și nu de puține ori mă simt neputincioasă. Nu știu cum să mă împart, nu știu cum să aleg. Sunt atât de mulți oameni care au nevoie de sprijin, care au nevoie de susținere... Iar solicitările curg.

E o muncă ce nu se vede. Întotdeauna când cer ajutor pentru un om sau pentru o familie fac toate eforturile să mă asigur că situația este reală, încerc să verific persoanele care au nevoie de sprijin, uneori e suficient să simt cu inima, alteori simt nevoia de întrebări suplimentare, de la caz la caz. Verific pentru că vreau să fiu sigură înainte de-a posta un caz. Vreau să fiu sigură că fiecare bănuț dăruit cu dragoste ajunge acolo unde trebuie. La cel care are nevoie de ajutor.

Nu am cuvinte să le mulțumesc tuturor celor care mi-au acordat credit în această muncă în care învăț în fiecare zi. Învăț în permanență și mă lupt cu neputințele mele de om. Poate că nu reușesc întotdeauna să fiu cea mai calmă, cea mai înțelegătoare, cea mai empatică. 

Dar în fiecare clipă duc o luptă și mă frământ. Oare puteam să fac mai mult? Sper ca Dumnezeu să ne deschidă tuturor inimile. Să ne învețe cum se fac faptele bune. Să ne ajute să ne iertăm unii pe alții. Să fim mai toleranți și mai buni.

Vă mulțumesc tuturor!

Nicoleta Moraru (Tintea), presedinte Asociatia "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou"

Cei care doresc să ne sprijine în continuare pot face donaţii în conturile:

LEI: RO92 RZBR 0000 0600 1590 6640

EURO: RO39 RZBR 0000 0600 1590 6721

(cod SWIFT RZBRROBU), deschise pe numele Asociatiei "Sfântul Nicolae si Sfântul Efrem cel Nou".

Se pot face donaţii şi online, prin paypal, pe pagina asociaţiei:

www.inmemoriasofiei.blogspot.com

VEŞTI BUNE DESPRE CARMEN, CAMPIOANA LA TAEKWONDO

Carmen Popa

Vă mai amintiţi de Carmen? Tânăra care a crescut în centre de plasament şi care a luptat pentru a-şi face un viitor? Cea care a devenit arbitru internaţional, a câştigat medalii şi a învăţat o meserie, cea de kinetoterapeut? 

Medalii câştigate la diverse competiţii

Înainte de Paşte vă ceream ajutorul pentru că tocmai primise o locuinţă socială, o mică garsonieră în care nu avea decât hainele şi câteva cărţi.

Bucătăria, aşa cum arăta iniţial

Garsoniera socială în care locuieşte Carmen

Cu ajutorul vostru, al tuturor celor care aţi răspuns mesajului nostru Carmen şi-a mobilat în întregime garsoniera, inclusiv bucătăria. Şi-a zugrăvit căsuţa şi acum are cu adevărat un loc pe care-l poate numi "acasă".

Carmen, în garsoniera care a fost mobilată cu ajutorul vostru

Bucătăria garsonierei

Pentru că aţi fost foarte generoşi, tot ceea ce i-a prisosit, Carmen a dăruit la rândul ei unui alt tânăr, care a crescut tot în centre de plasament şi care dormea de câteva luni, în locuinţa lui socială, pe jos, pentru că nu-şi permitea s-o mobilizeze. Cu alte cuvinte aţi făcut doi tineri fericiţi. 

El este Daniel, un tănăr care a crescut tot în centre şi care s-a bucurat şi el de generozitatea voastră

Vă mulţumim tuturor pentru că aţi fost ca de fiecare dată, buni, buni.

APEL PENTRU LIVIU, UN TÂNĂR CARE SUFERĂ DE CANCER

Nu ştiu dacă mai prind următoarele două luni, mi-a spus Liviu. Are 18 ani fără două luni şi se luptă cu un cancer osos. Este internat în Institutul Oncologic Bucuresti şi are deja metastaze. Şi tatăl lui este bolnav, tot de cancer. La spital are grijă de el fratele mai mic, care are 16 ani. Liviu mi-a spus aceste cuvinte cu o seninătate care m-a lăsat fără replică. Ce contează dacă mor acum sau mai târziu? Mai bine acum, decât să mă chinui la bătrâneţe.

A rostit aceste cuvinte împăcat, cu maturitatea celui împăcat în faţa morţii. Cred că o astfel de înţelepciune nu o au decât mari călugări sau acei oameni cu credinţă puternică. Cei care simt că se duc la Dumnezeu şi într-un fel, sătui de chin de abia aşteaptă să ajungă acolo. Liviu nu mai are nimic de pierdut. Nu a depus armele. Luptă dar acceptă, cu totul, ceea ce-i dă Dumnezeu. Câţi pot face ca el? Nu ştiu. Sincer, nu ştiu.

Are dureri mari şi a început de curând o cură de citostatice.

L-am întrebat dacă are nevoie de ceva. Mi-a spus că nu are nevoie de nimic. Dacă te uiţi la reportaj înţelegi însă uşor care sunt greutăţile cu care se confruntă acasă. Liviu provine dintr-o familie fără posibilităţi.

Cine a stat în spital ştie că un bolnav  de cancer are nevoie de o alimentaţie corespunzătoare. Are nevoie de sucuri, fructe.

Şi mai are nevoie de ceva. De prieteni. Are nevoie să simtă că nu este singur. Că nu trece singur prin suferinţă.

Liviu ne-a dat permisiunea să-i publicăm numărul de telefon. Pentru cei care vor să-l viziteze la spital sau poate doar să-l sune pentru un cuvânt de încurajare.

Am închis telefonul şi m-am gândit, Doamne oare care sunt bătăliile noastre? Ce sunt bătăliile noastre pe lângă lupta acestui copil?

Mi-am amintit inevitabil şi de prietenul nostru Adrian, care la 19 ani a dus aceeaşi bătălie cu boala, mai mult singur. A dus-o cu demnitatea cu care noi nu am fi putut-o poate duce şi acum suntem siguri că el este în lumea plină de lumină, în care durerile nu mai ajung.

Ne dorim ca Liviu să nu se simtă singur.

Cei care doresc să-l sune pot să o facă la numărul de telefon 0743900424 (Liviu Vele).

Pentru că nu a împlinit încă 18 ani, deci nu poate deschide un cont pe numele lui, cei care vor să facă donaţii pentru el pot trimite bănuţi în conturile asociatiei noastre, cu menţiunea PENTRU LIVIU VELE.

Conturile sunt
LEI: RO92 RZBR 0000 0600 1590 6640
EURO: RO39RZBR 0000 0600 1590 6721, COD SWIFT RZBRROBU

deschise pe numele Asociaţiei "Sfântul Nicolae si Sfântul Efrem cel Nou", la Raiffeisen Bank, Sucursala Aerogării.

Vă mulţumim tuturor!

Cornelia - o doamnă care nu vede, dar simte. Cu sufletul

Cornelia Ştefan

Ea este Cornelia. Are 44 de ani şi este nevăzătoare. Şi-a pierdut vederea în ultimul an de liceu, în urma unei afecţiuni (anoftalmie operatorie). Într-o singură clipă s-a cufundat în întuneric. 

Dar viaţa Corneliei e plină de lumină. O lumină care vine de undeva de Sus. O lumină care vine din orele nesfârşite de rugăciune. Cornelia nu lipseşte niciodată de la Sfânta Liturghie, de la biserică. 

Pe Cornelia o ştim de câteva luni. De când am pierdut-o pe Sofia. În ziua în care noi ne despărţeam de Sofia, Cornelia a sunat-o pe sora soţului meu, de care-o leagă o prietenie veche. Aşa, din întâmplare. Atunci a aflat de povestea fetiţei care s-a dus în Raiul plin cu maci. Şi fără să ne cunoască, Cornelia a inclus-o pe Sofia în rugăciunile ei. A făcut asta ca pe un gest firesc, fără să-i ceară nimeni. Fără ca măcar noi să ştim. A făcut acest gest din acea dorinţă firească de a-şi susţine aproapele, de a-l mângâia şi întări prin rugăciune.

Dumnezeu a rânduit s-o cunoaştem ieri, pe Cornelia. Un om demn, modest şi direct. Asta mi-a plăcut cel mai mult la ea. Că nu te menajează. Aşa cum o fac uneori cei care văd, împachetând realitatea într-o poleială frumoasă. Cornelia este sinceră şi îţi lasă impresia că vede mai bine decât oricare dintre noi. Îţi simte sufletul. 

Cornelia s-a mutat de curând singură, într-o garsonieră. Pentru chirie plăteşte în jur de 150 de euro. Trebuie să se descurce singură, din pensia de handicap grav şi ajutorul pentru însoţitor. Nu este genul de om care şi-ar spune problemele sau ar cere ajutorul. Dacă poţi citi şi tu, dincolo de cuvinte, bine, dacă nu, nu. Ea nu ţi se va plânge niciodată. Mi-a spus şi care este secretul. Cornelia nu se plânge pentru că ştie să se mulţumească cu puţin. Şi mai ştie că dacă se lasă în voia lui Dumnezeu, El îi va trimite întotdeauna fix atât cât are nevoie. Nici mai mult, nici mai puţin. 

Garsoniera Corneliei a fost complet goală. A primit o canapea şi un aragaz. Are promisiune şi pentru un frigider. Cornelia ar mai avea nevoie de o maşină de spălat funcţională, de un dulap care se poate demonta (uşa de la garsonieră este foarte strâmtă şi nu se poate băga în interior decât un dulap pe bucăţi) pentru a-şi pune hainele, care stau deocamdată în nişte saci, un corp suspendat sau un dulap soldăţel pentru bucătărie, un scaun pentru bucătărie şi nişte etajere pentru micul hol (spaţiul este de circa 60 de cm) pentru a putea improviza o mică debara. Cornelia ar avea nevoie şi de un telefon la mâna a doua pentru cartela de orange. Nu-i trebuie un telefon performant, ci unul care să-i permită ataşarea unei aplicaţii de voce, special pentru nevăzători, prin care poate "citi" inclusiv mesajele pe care le primeşte. 

Cornelia duce o viaţă modestă. Mai mult decât modestă. Cheltuielile legate de chirie, întreţinere îi diminuează substanţial veniturile. Pentru că nu vede este nevoită să se deplaseze mai mult cu taxiul, pentru siguranţa ei, pentru că deseori a avut de înfruntat pericolele din carosabil, chiar a avut mâinile rupte după ce a căzut în canale neacoperite. Doar cine se află într-o astfel de situaţie poate să-şi închipuie cât de greu se poate orienta un nevăzător singur, în Bucureştiul atât de plin de surprize. Un nevăzător care trebuie să meargă singur la cumpărături, să urce scări, să traverseze strada.... Cornelia nu ne-a cerut nimic. Noi ne-am dus s-o cunoaştem ca prieteni. Dar eu mi-aş dori foarte mult s-o ajutăm. Nu i-am promis nimic dar sunt sigură că, aşa cum a spus şi ea "Dumnezeu îi va trimite atât cât are nevoie". 

Dacă sunt oameni buni care vor să-i pună un bănuţ în cont, pentru a o ajuta cu chetuielile lunare sau dacă sunt oameni care au ceva din lista enumerată mai sus (o maşină de spălat, un dulap, un telefon etc.) şi se pot despărţi de acele obiecte sau pur şi simplu nu le mai sunt de folos îi rog să nu ezite s-o ajute pe Cornelia. 

Se pot face donaţii în contul: 

RO95RNCB0788092002840001, deschis la BCR, pe numele de Cornelia Ştefan. 

Aş putea să spun foarte multe despre Cornelia. Un suflet delicat, dar puternic, un om impecabil care-i impresionează pe toţi când intră în biserică, cu hăinuţele perfect călcate, de parcă o mână magică s-a îngrijit de toate. Cornelia reuşeşte chiar să-şi asorteze îmbrăcămintea, pentru că ea ştie, ce culoare au hainele pe care le îmbracă (atunci când primeşte o hăinuţă ea întreabă ce culoare are şi ţine minte toate aceste detalii). 

Dacă doriţi s-o ajutaţi pe Cornelia cu lucruri care-i sunt de folos în garsoniera în care locuieşte vă rugăm să luaţi legătura cu prietena ei Rodica Moraru (prietena Corneliei, care o va ajuta, în cazul în care este nevoie de transport etc), la numărul de telefon 0742642637. 

Pentru mai multe detalii o puteţi suna pe Cornelia, telefon 0730013133.

Vă mulţumim tuturor.

Hainele Corneliei stau deocamdată în saci

Cornelia, în garsoniera în care s-a mutat

RAPORT DE ACTIVITATE ASOCIAŢIE (APRILIE – IUNIE 2014)

1. AJUTOR PENTRU O TÂNĂRĂ FĂRĂ FAMILIE 

Am lansat campania „Să ajutăm o campioană să se mute acasă”. 

LUNA: aprilie 2014 

BENEFICIAR: Carmen Popa, 30 ani, fără familie (a crescut în centre de plasament), campioană la taekwondo, arbitru internaţional 

 REZULTATE: În urma mediatizării, Carmen şi-a mobilat garsoniera pe care a primit-o într-un bloc ANL. Ea a dăruit tot ceea ce-i prisosea (mobilă, lucruri etc) unui alt tânăr, care are şi el o locuinţă în acelaşi bloc şi care a crescut tot în centre de plasament. 

PERSOANĂ DE CONTACT: Carmen Popa, telefon 0757576988 

FOTOGRAFII ŞI INFORMAŢII: 

http://www.inmemoriasofiei.blogspot.ro/2014/04/sa-ajutam-o-campioana-sa-se-mute-acasa.html 

 2. MASA DE PAŞTE PENTRU ŞASE FAMILII CU MULŢI COPII 

Am cumpărat alimente pentru a asigura masa de Paşte pentru 24 de copii, din familii fără posibilităţi sau aflate în impas. 

LUNA: aprilie 2014 BENEFICIARI: 24 de copii şi 12 adulţi 

SUMA ALOCATĂ: 2075.86 ron 

FOTOGRAFII ŞI INFORMAŢII: 

http://www.inmemoriasofiei.blogspot.ro/2014/04/masa-de-paste-pentru-24-de-copii.html 

https://www.facebook.com/notes/asocia%C8%9Bia-sf%C3%A2ntul-nicolae-%C8%99i-sf%C3%A2ntul-efrem-cel-nou/masa-de-pa%C5%9Fte-pentru-24-de-copii-din-%C8%99ase-familii/431182773693026

3. CRISTIAN RADEA 22 de ani, diagnostic: tetrapareză spastică 

L-am ajutat pe Cristian Radea un tânăr care a rămas paralizat de la gât în jos, în urma unui accident de circulaţie cu suma de 5000 de lei (pe Cristian l-am sprijinit şi în luna februarie). În perioada mai-iunie, Cristian a avut mai multe internări (în spitalul Regina Maria, Spitalul Municipal şi Spitalul Elias) şi am decis să-l ajutăm în lupta pe care o duce pentru recuperarea sa medicală. Numai pentru kinetoterapie şi tratament Cristian are nevoie lunar de suma de 5000 de lei. 

LUNA: mai 2014

SUMA ALOCATĂ: 5000 ron 

BENEFICIAR: Cristian Radea, telefon 0737212731 

FOTOGRAFII ŞI INFORMAŢII:
http://www.inmemoriasofiei.blogspot.ro/2014/02/sa-ajutam-un-tanar-de-22-de-ani-sa.html

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.392759930868644.1073741838.345510178926953&type=3 

4. UN TATĂ SINGUR ÎŞI CREŞTE SINGUR COPILAŞUL, OPERAT LA INIMĂ 

L-am ajutat pe Marius Bereschi, un tată singur care-şi creşte copilaşul (2 ani şi jumătate), operat pe inimă, în Italia. 

LUNA: iunie 2014 

BENEFICIARI: Marius şi Andrei Bereschi 

PERSOANĂ DE CONTACT: Marius Bereschi, tatăl lui Andrei, telefon 0761919718 

REZULTATE: În urma mediatizării în contul tatălui lui Andrei au fost donaţi 600 de ron şi încă 260 de lei, cash. Marius a primit şi alimente. O parte dintre bănutii primiti i-a folosit pentru cumpărarea unui aragaz de campanie, de care avea nevoie pentru a-i pregăti o masă caldă celui mic. 

FOTOGRAFII ŞI INFORMAŢII: 

http://www.inmemoriasofiei.blogspot.ro/2014/06/sa-ajutam-un-tatic-care-isi-creste.html

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.459875907490379.1073741850.345510178926953&type=3 

5. 15 COPII CARE AU STAT PE STRADĂ 

Am cumpărat produse de igienă pentru copiii din Centrul de Primire în Regim de Urgenţă pentru Copiii Străzii din sectorul 3 al Capitalei. Copiii urmau să plece într-o tabără în Delta Dunării şi aveau nevoie de produse pentru mica excursie. 

LUNA: iunie 2014 

BENEFICIARI: 15 copii din centru de plasament 

SUMA ALOCATĂ: 532.94 ron din care am cumpărat produse de igienă 

PERSOANĂ DE CONTACT: Flori Buciumeanu, asistent social centru, telefon 0724257480 

FOTOGRAFII ŞI INFORMAŢII: 

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.461553513989285.1073741852.345510178926953&type=3 

MEDIATIZARE, CONSILIERE, SPRIJIN

Am mediatizat şi susţinut următoarele cazuri: 

1. MARIO TĂNASE, un băietel de doi ani şi opt luni care suferea de astrocitom (tumoare cerebrală) care avea nevoie de ajutor pentru o intervenţie chirurgicală în Germania. 

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.446284415516195.1073741848.345510178926953&type=1 http://observator.tv/social/mario-a-fost-diagnosticat-cu-o-boala-crunta-hifrocefalie-126411.html 

2. ANASTASIA, o bebelusă care suferă de o malformatie cardiacă 

Pentru ea am reuşit să obținem prin amabilitatea Catalinei Porumbel și a companiei Blue Air o sponsorizare constând în 4 bilete de avion (3 dus și unul dus-intors) (pentru fetiţă, mamă şi domnul doctor Cătălin Cîrstoveanu) Bucuresti – Italia. Anastasia a fost dusa la o clinica din Italia, pentru investigatii suplimentare. 

3. ALIN GABRIEL AMARIEI, 6 ani, tumoare cebrală malignă şi hidrocefalie 

Am donat familiei 500 de lei, printr-o donaţie făcută de o prietenă a asociaţiei noastre. 

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.465925873552049.1073741853.345510178926953&type=3 

4. RAREŞ ŞI ROBERT CEBANU, doi gemeni care au nevoi de o formulă costisitoare de lapte praf (o singură cutie costă aprox. 50 de euro) 

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.461408620670441.1073741851.345510178926953&type=3https://www.facebook.com/media/set/?set=a.461408620670441.1073741851.345510178926953&type=3