Scurt bilanț al campaniei "De Sfântul Nicolae, pentru un copil în suferință"

Nu am reușit să facem până acum, bilanțul acțiunii de Sfântul Nicolae. Lucrurile se derulează uneori atât de repede, încât ne străduim să le facem în viteză, dar cu nădejde că Dumnezeu ne va ajuta și că în calea noastră vor ieși acei oameni care pot fi sau mai bine spus, care trebuie să fie alături chiar în acel moment, de cei care au nevoie de puțină încurajare.

Așa cum știți, de Sfântul Nicolae am lansat o campanie, pe care am numit-o "De Sfântul Nicolae, pentru un copil în suferință". Am pornit de la circa 70 de copii, pe care i-am susținut de-a lungul timpului iar apoi lista s-a tot extins încât am atins suta. (scriptic au rămas 96, faptic au mai fost încă 4 copii cărora le-am dus daruri, pe ultima sută). În listă am adăugat copii sau adolescenți care au nevoie de sprijin pe mai multe paliere, unii nu au posibilități, alții se luptă cu boala, alții au părinți bolnavi sau suferă după pierderea unui părinte și au fost și copii care au întrunit mai multe dintre toate cele enumerate mai sus, nu au posibilități financiare, au o mamă bolnavă, și-au pierdut tatăl și suferă și de cancer.

Slavă lui Dumnezeu și Sfântului Nicolae, nu a fost copil de pe listă pentru care să nu existe un Moș bun. Un Moș Nicolae, ca-n poveste generos și blând care să pună într-o cutie, alături de daruri și multă dragoste. Pentru unii dintre copii s-au înscris pe listă mai mulți moși și sincer, ne-am bucurat că s-a întâmplat așa, pentru că, într-un fel, uneori și bucuriile sunt direct proporționale cu greutatea suferinței care stă pe umerii unui copil. Mulți dintre acești moși au rămas pentru copii, anonimi. Dar cu siguranță copiii vor păstra în amintire exact acea imagine a bunicului milostiv, care oferă iubire și bunătate necondiționat, un Moș Nicolae autentic.

Despre copii am putea scrie pagini întregi. Fiecare e un mic univers cu durerile lui. E greu să vorbești despre un copil care știe ce este foamea. Sau despre un copil care luptă cu o boală cruntă, pe care o înțelege și cu care se luptă cu mai mult curaj decât un om mare. E greu să vorbești despre un copil care a dormit sub cerul liber, în ger și în frig. Înconjurat de troiene de zăpadă. E greu să vorbești despre un adolescent care și-a pierdut de curând un părinte sau despre acei copii care se tem că o boală cruntă le-ar putea răpi mama.

Voi... ați fost generoși. Doamne, dacă am putea să scoatem mereu la suprafața acea bunătate ascunsă în fiecare dintre noi, cred că în fiecare zi am vedea cu ochii noștri MINUNI. Ele există și acum doar că, apăsați de griji nu mai avem puterea să le observăm.

Când ne strângem mai mulți pentru a aduce bucurie, ceva care nu se poate cuantifica, dar se poate simți nu facem altceva decât să trăim o minune. 

Cu pași mici și netezi facem și noi fapte mici, de pici. Ca la grădiniță. Și în seara aceea în care am pus în brațele unui copil, un cadou frumos împachetat, în seara în care am văzut licărul din ochii acelui copil sau vreo lacrimă furișată, pe la gene punem și noi capul pe pernă, fericiți. 

De Sfântul Nicolae a fost o zi. O zi adevărată. 

Vă mulțumim tuturor pentru implicare!

DETALII FINANCIARE:

Am cumpărat cadouri copiilor de pe listă din donațiile făcute în contul asociației. Pentru acțiunea de Sfântul Nicolae în contul asociației noastre, Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" s-au strâns 3698.5 ron, din care am cheltuit 1817.1 ron. Au rămas 1881.4 ron. Aceste fonduri le vom redirecționa pentru acțiunile noastre viitoare.

Suma de 1817.1 ron am cheltuit-o pentru cumpărarea a 90 de pungi cu dulciuri de la Alka (am beneficiat de o reducere de 20 la suta la produse). Fiecare pungă a avut 10 produse de la Alka (croissante, biscuiți, părjitura casei, covrigei etc) valoarea pentru un pachet fiind de 20.19 ron.

În punguță am adăugat în plus următoarele produse, primite din donații de la firme sau de la prietenii asociației (câte două portocale, două banane, o pungă de dropsuri, o pușculită, cărticele oferite de Editura Iona, globuri, figurine din ciocolată etc).

Au fost familii cărora le-am dus în pungi separate și hăinuțe sau jucării pe care le-am primit de la diverși prieteni (de la copiii lor) și le-am împărțit pe vârste etc. încercând să le dăruim familiilor foarte sărace.

Monica M. și Ciprian ne-au ajutat să trimitem coletele în țară. Și sincer ne-au salvat la capitolul acesta pentru că fără ajutorul lor nu am fi reușit să ne descurcăm cu toată logistica implicată. 

Pentru darurile din București ne-am întâlnit sâmbătă, la ora 11.00 cu mai mulți prieteni ai asociației sau persoane care au dorit să se implice. Fiecare a dus daruri la una sau două familii, de la caz la caz. Cu această ocazie s-au legat și prietenii între ajutoarele Moșului și copiii care și-au pregătit ghetuțele.

ALTE BUCURII:

- în cadrul campaniei am reușit să acoperim și alte nevoi ale beneficiarilor (cu ajutorul prietenilor asociației familia Bereschi a primit o aerotermă, Laura Cotleț un televizor, alte familii, alimente sau hăinuțe)

- sunt în curs de rezolvare următoarele probleme (pentru una dintre familii un om bun a cumpărat o mașină de spălat si un frigider și acelasi om bun va oferi un frigider pe care-l deținea, altei familii care are mare nevoie. transportul va fi făcut zilele următoare).

- trei dintre beneficiari au primit câte 100 de lei fiecare (trimiși cu dedicație de tot de prieteni ai asociației).

CONCLUZII:

A fost prima acțiune de acest gen a asociației noastre. Adică o acțiune dublă, care să-i implice pe de o parte în mod direct pe cei care fac fapte bune (prin asumarea rolului de "Mos Nicolae", pregătirea si trimiterea unui pachet sau chiar prin vizitarea directă a familiei care are nevoie de ajutor) și pe de alta, care să amplifice, fapta bună prin pregătirea și oferirea daruri, de către asociație. 

Dacă tot eram în priză ne-am gândit să facem o listă și pentru Crăciun. Știm... timpul este foarte scurt dar tragem nădejde că se vor găsi Moși pentru toți copii. Deocamdată ajutoarele de nădejde ale Moșului lucrează la LISTA DE DORINȚE. 

Dacă doriți să fiți Moș Crăciun pentru un copil fără posibilități, stați cu ochii pe noi.

Este greu să-i enumerăm pe toți cei implicați în evenimentul de Sfântul Nicolae. Nu au fost puțini. Vă mulțumim din inimă, tuturor.

FOTOGRAFII:

CADOURILE PREGĂTITE DE PRIETENII ASOCIAȚIEI ȘI TRIMISE ÎN MOD DIRECT, BENEFICIARILOR: 

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.552609191550383.1073741869.345510178926953&type=3

PREGĂTIRILE ASOCIAȚIEI PENTRU EVENIMENTUL DIN 6 DECEMBRIE

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.553733351437967.1073741870.345510178926953&type=3

DARURILE OFERITE DE ASOCIAȚIE:

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.558014704343165.1073741871.345510178926953&type=1

Un fel de bilanț

Ca de fiecare dată am întocmit un raport de activitate, pentru ultimele trei luni pentru asociația noastră, (Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou") pentru ca toți cei care ne sprijină să știe unde au ajuns bănuții donați. Oricine poate să verifice dacă bănuții au ajuns la destinație, pentru că la fiecare beneficiar am trecut și numărul de telefon dar și alte informații suplimentare.

Mizez pe transparența totală și am încurajat întotdeauna, participarea și implicarea directă. Consider că obiectivul asociației este acela de a-l ajuta pe omul aflat într-o situație de criză. 

Facem pași mici, pentru că așa cum spuneam încă de la început, nu ne-am propus fapte mari. Asociația este mică, mai mică decât cred multe persoane care-și închipuie că funcționăm ca o instituție, în adevăratul sens al cuvântului. Aici totul se bazează pe voluntariat.

Eu și Alex, Mirela Ghinea și Mădălina prietenele mele care mi-au fost alături și m-au sprijinit pentru înființarea asociației, plus prietenii care ne sunt alături când pot, oamenii care ne sprijină periodic cu mici sume și persoanele care nu ne cunosc dar care au simțit nevoia să fie aproape, NOI suntem asociația.

Îmi amintesc când mergeam la copiii bolnavi de cancer prin spitale, fără să avem nicio asociație. Mergeam cu brațele pline, grație bunătății tuturor celor care se prindeau în hora faptelor bune, cunoscuți sau necunoscuți, oameni pe care-i cunoșteam de multe ori la ușa spitalului, în urma unei apel lansat pe blog sau pe facebook. Îmi amintesc cum ne priveau asistentele sau mămicile, ne întrebau mereu de unde suntem, de la ce asociație, ca și cum, se temeau într-un fel că am putea să le cerem ceva în schimb sau să ne folosim de fapta bună în vreun fel... Țin minte că am spus o dată, în glumă că suntem de la Asociația "Noi" (pentru că mă gândeam la toți cei care erau cu noi) și parcă interlocutorii așteptau mai multe detalii despre asociație. Le-am explicat că nu suntem o asociație apoi, suntem doar "noi", acei oameni care isi doresc să ajute necondiționat, să aducă un pic de mângâiere acolo unde este un ocean de suferință.

Recunosc "noi" suntem prea mici și nu de puține ori mă simt neputincioasă. Nu știu cum să mă împart, nu știu cum să aleg. Sunt atât de mulți oameni care au nevoie de sprijin, care au nevoie de susținere... Iar solicitările curg.

E o muncă ce nu se vede. Întotdeauna când cer ajutor pentru un om sau pentru o familie fac toate eforturile să mă asigur că situația este reală, încerc să verific persoanele care au nevoie de sprijin, uneori e suficient să simt cu inima, alteori simt nevoia de întrebări suplimentare, de la caz la caz. Verific pentru că vreau să fiu sigură înainte de-a posta un caz. Vreau să fiu sigură că fiecare bănuț dăruit cu dragoste ajunge acolo unde trebuie. La cel care are nevoie de ajutor.

Nu am cuvinte să le mulțumesc tuturor celor care mi-au acordat credit în această muncă în care învăț în fiecare zi. Învăț în permanență și mă lupt cu neputințele mele de om. Poate că nu reușesc întotdeauna să fiu cea mai calmă, cea mai înțelegătoare, cea mai empatică. 

Dar în fiecare clipă duc o luptă și mă frământ. Oare puteam să fac mai mult? Sper ca Dumnezeu să ne deschidă tuturor inimile. Să ne învețe cum se fac faptele bune. Să ne ajute să ne iertăm unii pe alții. Să fim mai toleranți și mai buni.

Vă mulțumesc tuturor!

Nicoleta Moraru (Tintea), presedinte Asociatia "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou"

Cei care doresc să ne sprijine în continuare pot face donaţii în conturile:

LEI: RO92 RZBR 0000 0600 1590 6640

EURO: RO39 RZBR 0000 0600 1590 6721

(cod SWIFT RZBRROBU), deschise pe numele Asociatiei "Sfântul Nicolae si Sfântul Efrem cel Nou".

Se pot face donaţii şi online, prin paypal, pe pagina asociaţiei:

www.inmemoriasofiei.blogspot.com

VEŞTI BUNE DESPRE CARMEN, CAMPIOANA LA TAEKWONDO

Carmen Popa

Vă mai amintiţi de Carmen? Tânăra care a crescut în centre de plasament şi care a luptat pentru a-şi face un viitor? Cea care a devenit arbitru internaţional, a câştigat medalii şi a învăţat o meserie, cea de kinetoterapeut? 

Medalii câştigate la diverse competiţii

Înainte de Paşte vă ceream ajutorul pentru că tocmai primise o locuinţă socială, o mică garsonieră în care nu avea decât hainele şi câteva cărţi.

Bucătăria, aşa cum arăta iniţial

Garsoniera socială în care locuieşte Carmen

Cu ajutorul vostru, al tuturor celor care aţi răspuns mesajului nostru Carmen şi-a mobilat în întregime garsoniera, inclusiv bucătăria. Şi-a zugrăvit căsuţa şi acum are cu adevărat un loc pe care-l poate numi "acasă".

Carmen, în garsoniera care a fost mobilată cu ajutorul vostru

Bucătăria garsonierei

Pentru că aţi fost foarte generoşi, tot ceea ce i-a prisosit, Carmen a dăruit la rândul ei unui alt tânăr, care a crescut tot în centre de plasament şi care dormea de câteva luni, în locuinţa lui socială, pe jos, pentru că nu-şi permitea s-o mobilizeze. Cu alte cuvinte aţi făcut doi tineri fericiţi. 

El este Daniel, un tănăr care a crescut tot în centre şi care s-a bucurat şi el de generozitatea voastră

Vă mulţumim tuturor pentru că aţi fost ca de fiecare dată, buni, buni.

APEL PENTRU LIVIU, UN TÂNĂR CARE SUFERĂ DE CANCER

Nu ştiu dacă mai prind următoarele două luni, mi-a spus Liviu. Are 18 ani fără două luni şi se luptă cu un cancer osos. Este internat în Institutul Oncologic Bucuresti şi are deja metastaze. Şi tatăl lui este bolnav, tot de cancer. La spital are grijă de el fratele mai mic, care are 16 ani. Liviu mi-a spus aceste cuvinte cu o seninătate care m-a lăsat fără replică. Ce contează dacă mor acum sau mai târziu? Mai bine acum, decât să mă chinui la bătrâneţe.

A rostit aceste cuvinte împăcat, cu maturitatea celui împăcat în faţa morţii. Cred că o astfel de înţelepciune nu o au decât mari călugări sau acei oameni cu credinţă puternică. Cei care simt că se duc la Dumnezeu şi într-un fel, sătui de chin de abia aşteaptă să ajungă acolo. Liviu nu mai are nimic de pierdut. Nu a depus armele. Luptă dar acceptă, cu totul, ceea ce-i dă Dumnezeu. Câţi pot face ca el? Nu ştiu. Sincer, nu ştiu.

Are dureri mari şi a început de curând o cură de citostatice.

L-am întrebat dacă are nevoie de ceva. Mi-a spus că nu are nevoie de nimic. Dacă te uiţi la reportaj înţelegi însă uşor care sunt greutăţile cu care se confruntă acasă. Liviu provine dintr-o familie fără posibilităţi.

Cine a stat în spital ştie că un bolnav  de cancer are nevoie de o alimentaţie corespunzătoare. Are nevoie de sucuri, fructe.

Şi mai are nevoie de ceva. De prieteni. Are nevoie să simtă că nu este singur. Că nu trece singur prin suferinţă.

Liviu ne-a dat permisiunea să-i publicăm numărul de telefon. Pentru cei care vor să-l viziteze la spital sau poate doar să-l sune pentru un cuvânt de încurajare.

Am închis telefonul şi m-am gândit, Doamne oare care sunt bătăliile noastre? Ce sunt bătăliile noastre pe lângă lupta acestui copil?

Mi-am amintit inevitabil şi de prietenul nostru Adrian, care la 19 ani a dus aceeaşi bătălie cu boala, mai mult singur. A dus-o cu demnitatea cu care noi nu am fi putut-o poate duce şi acum suntem siguri că el este în lumea plină de lumină, în care durerile nu mai ajung.

Ne dorim ca Liviu să nu se simtă singur.

Cei care doresc să-l sune pot să o facă la numărul de telefon 0743900424 (Liviu Vele).

Pentru că nu a împlinit încă 18 ani, deci nu poate deschide un cont pe numele lui, cei care vor să facă donaţii pentru el pot trimite bănuţi în conturile asociatiei noastre, cu menţiunea PENTRU LIVIU VELE.

Conturile sunt
LEI: RO92 RZBR 0000 0600 1590 6640
EURO: RO39RZBR 0000 0600 1590 6721, COD SWIFT RZBRROBU

deschise pe numele Asociaţiei "Sfântul Nicolae si Sfântul Efrem cel Nou", la Raiffeisen Bank, Sucursala Aerogării.

Vă mulţumim tuturor!

Cornelia - o doamnă care nu vede, dar simte. Cu sufletul

Cornelia Ştefan

Ea este Cornelia. Are 44 de ani şi este nevăzătoare. Şi-a pierdut vederea în ultimul an de liceu, în urma unei afecţiuni (anoftalmie operatorie). Într-o singură clipă s-a cufundat în întuneric. 

Dar viaţa Corneliei e plină de lumină. O lumină care vine de undeva de Sus. O lumină care vine din orele nesfârşite de rugăciune. Cornelia nu lipseşte niciodată de la Sfânta Liturghie, de la biserică. 

Pe Cornelia o ştim de câteva luni. De când am pierdut-o pe Sofia. În ziua în care noi ne despărţeam de Sofia, Cornelia a sunat-o pe sora soţului meu, de care-o leagă o prietenie veche. Aşa, din întâmplare. Atunci a aflat de povestea fetiţei care s-a dus în Raiul plin cu maci. Şi fără să ne cunoască, Cornelia a inclus-o pe Sofia în rugăciunile ei. A făcut asta ca pe un gest firesc, fără să-i ceară nimeni. Fără ca măcar noi să ştim. A făcut acest gest din acea dorinţă firească de a-şi susţine aproapele, de a-l mângâia şi întări prin rugăciune.

Dumnezeu a rânduit s-o cunoaştem ieri, pe Cornelia. Un om demn, modest şi direct. Asta mi-a plăcut cel mai mult la ea. Că nu te menajează. Aşa cum o fac uneori cei care văd, împachetând realitatea într-o poleială frumoasă. Cornelia este sinceră şi îţi lasă impresia că vede mai bine decât oricare dintre noi. Îţi simte sufletul. 

Cornelia s-a mutat de curând singură, într-o garsonieră. Pentru chirie plăteşte în jur de 150 de euro. Trebuie să se descurce singură, din pensia de handicap grav şi ajutorul pentru însoţitor. Nu este genul de om care şi-ar spune problemele sau ar cere ajutorul. Dacă poţi citi şi tu, dincolo de cuvinte, bine, dacă nu, nu. Ea nu ţi se va plânge niciodată. Mi-a spus şi care este secretul. Cornelia nu se plânge pentru că ştie să se mulţumească cu puţin. Şi mai ştie că dacă se lasă în voia lui Dumnezeu, El îi va trimite întotdeauna fix atât cât are nevoie. Nici mai mult, nici mai puţin. 

Garsoniera Corneliei a fost complet goală. A primit o canapea şi un aragaz. Are promisiune şi pentru un frigider. Cornelia ar mai avea nevoie de o maşină de spălat funcţională, de un dulap care se poate demonta (uşa de la garsonieră este foarte strâmtă şi nu se poate băga în interior decât un dulap pe bucăţi) pentru a-şi pune hainele, care stau deocamdată în nişte saci, un corp suspendat sau un dulap soldăţel pentru bucătărie, un scaun pentru bucătărie şi nişte etajere pentru micul hol (spaţiul este de circa 60 de cm) pentru a putea improviza o mică debara. Cornelia ar avea nevoie şi de un telefon la mâna a doua pentru cartela de orange. Nu-i trebuie un telefon performant, ci unul care să-i permită ataşarea unei aplicaţii de voce, special pentru nevăzători, prin care poate "citi" inclusiv mesajele pe care le primeşte. 

Cornelia duce o viaţă modestă. Mai mult decât modestă. Cheltuielile legate de chirie, întreţinere îi diminuează substanţial veniturile. Pentru că nu vede este nevoită să se deplaseze mai mult cu taxiul, pentru siguranţa ei, pentru că deseori a avut de înfruntat pericolele din carosabil, chiar a avut mâinile rupte după ce a căzut în canale neacoperite. Doar cine se află într-o astfel de situaţie poate să-şi închipuie cât de greu se poate orienta un nevăzător singur, în Bucureştiul atât de plin de surprize. Un nevăzător care trebuie să meargă singur la cumpărături, să urce scări, să traverseze strada.... Cornelia nu ne-a cerut nimic. Noi ne-am dus s-o cunoaştem ca prieteni. Dar eu mi-aş dori foarte mult s-o ajutăm. Nu i-am promis nimic dar sunt sigură că, aşa cum a spus şi ea "Dumnezeu îi va trimite atât cât are nevoie". 

Dacă sunt oameni buni care vor să-i pună un bănuţ în cont, pentru a o ajuta cu chetuielile lunare sau dacă sunt oameni care au ceva din lista enumerată mai sus (o maşină de spălat, un dulap, un telefon etc.) şi se pot despărţi de acele obiecte sau pur şi simplu nu le mai sunt de folos îi rog să nu ezite s-o ajute pe Cornelia. 

Se pot face donaţii în contul: 

RO95RNCB0788092002840001, deschis la BCR, pe numele de Cornelia Ştefan. 

Aş putea să spun foarte multe despre Cornelia. Un suflet delicat, dar puternic, un om impecabil care-i impresionează pe toţi când intră în biserică, cu hăinuţele perfect călcate, de parcă o mână magică s-a îngrijit de toate. Cornelia reuşeşte chiar să-şi asorteze îmbrăcămintea, pentru că ea ştie, ce culoare au hainele pe care le îmbracă (atunci când primeşte o hăinuţă ea întreabă ce culoare are şi ţine minte toate aceste detalii). 

Dacă doriţi s-o ajutaţi pe Cornelia cu lucruri care-i sunt de folos în garsoniera în care locuieşte vă rugăm să luaţi legătura cu prietena ei Rodica Moraru (prietena Corneliei, care o va ajuta, în cazul în care este nevoie de transport etc), la numărul de telefon 0742642637. 

Pentru mai multe detalii o puteţi suna pe Cornelia, telefon 0730013133.

Vă mulţumim tuturor.

Hainele Corneliei stau deocamdată în saci

Cornelia, în garsoniera în care s-a mutat