Autor: Mihaela Burcea
(https://www.facebook.com/mihaela.burcea.79?ref=ts&fref=ts)
Putem trece prin lumea aceasta cum a trecut Moise, poporul lui Israel prin mare, dacă ştim şi simţim că cineva ne ocroteşte dincolo de seducătoarele oferte ale lumii noastre.
(https://www.facebook.com/mihaela.burcea.79?ref=ts&fref=ts)
 |
| Sfântul Efrem cel Nou |
Îndrăznesc să vă scriu câteva rânduri pentru cei care nu cred, pentru cei care vor avea cândva nevoie de un sprijin.
Mulţumesc Bunului Dumnezeu că a pus şi la mine o picătură mică, mică de dragoste pentru el, atunci când m-a adus pe lume. Fără Bunul Dumnezeu şi sfinţii lui ajungi să trăieşti ca într-un infern, de unde simti ca nu ai nici o scăpare, chiar dacă tu o cauţi şi o tot cauţi. Altfel orbecăim în întuneric. Am născut la 23 de ani, un băiat, Slavă Domnului, sănătos.
La 38 de ani am născut tot un băiat, căruia i-am pus numele Dimitrie. Când a împlinit vârsta de 3 ani si 3 luni el a fost diagnosticat cu LAL (leucemie acută limfoblastică). Şocul a fost enorm, dar niciodată nu m-am întrebat „de ce?”.
Consider că Bunul Dumnezeu are taina Lui. Am spus mereu: „Tu decizi Doamne, tu şi sfintii tăi!”.
Tratamentul iniţial durează opt luni de zile, pe care le stai aproape numai în spital. Având mulţi prieteni credincioşi, am început să ne rugăm pentru Dimitrie iar rugăciunea a ajuns să se ramifice precum ramurile unui copac. Rugăciunile din ţară au ajuns până la Muntele Athos şi chiar Ierusalim.
La un moment dat, pe la începutul tratamentului, un prieten mi-a trimis acatistul Sfântului Efrem cel Nou, spunându-mi că este grabnic ajutător. Nu ştiu de ce, dar de când am deschis acatistul, Sfântul Efrem cel Nou a devenit pentru mine şi pentru familie, ajutorul şi speranţa noastră. Am început să mă rog sfântului, zi de zi, şi să-l simt din ce în ce mai aproape. Când Dimitrie avea o stare mai proastă, cerea să-i pun pe piept icoana Sfântului Efrem cel Nou şi se liniştea. Nu ne dezlipim niciodată de icoana sfântului, dormim cu ea la cap noapte de noapte iar în călătorii plecăm cu ea, întotdeauna.
Am vorbit la un moment dat cu şapte familii şi am făcut acatistul Sfântului Efrem toţi, timp de şapte zile. Toţi avem nevoie de rugăciune.
După o perioadă scurtă, chiar de ziua Sfântului Efrem cel Nou, prietenul care mi-a dăruit acatistul său, a primit în dar o casă. Avea cinci copii si locuiau toţi într-o cameră cu o bucătărie. Sfântul avea să-i vină grabnic în ajutor.
Nu sunt vrednică de dragostea bunului Dumnezeu şi a Sfântului Efrem cel Nou, cel puţin, sigur, nu mai vrednică decât parintii care şi-au pierdut copilaşii, în urma unor boli grave. Dar ştiu că putem să ne rugăm, să devenim mai buni, să facem fapte bune cât putem şi să sperăm că bunul Dumnezeu şi Sfântul Efrem cel Nou ne vor ajuta pe mai departe. Drumul este lung, dar ce drum nu e lung? Şi ce cruce nu este grea?
Au trecut trei ani decât copilaşul nostru s-a îmbolnăvit. Dacă trec cinci ani se poate spune că băiatul este vindecat. Trebuie să scăpăm de duhurile rele, adică duhul banilor, duhul desfrânării, duhul mândriei, al stăpânirii şi al puterii, duhul homosexualităţii, duhul a tot ceea ce înseamnă stiri vulgare şi fără sens.
Putem să ne găsim liniştea cu ajutorul unui duhovnic bun - există foarte mulţi, chiar dacă noi nu-i vedem. Când suntem bolnavi căutam cel mai bun medic; aşa putem căuta şi duhovnicul, cel mai potrivit pentru sufletul nostru.
Sfântul Efrem cel Nou a fost cu noi permanent. Când Dimitrie trece prin clipe grele, ne rugăm toţi din familie în felul următor: “Sfinte Efrem, tu, astăzi eşti domnul doctor. Ia tu mâna domnului doctor şi fă tu, operaţia de punere a unui cateter venos central (prin el sunt administrate citostaticele, pentru a nu înţepa copilul, tot timpul), şi ia, tu, Sfinte, mâna lui şi ajută-l pe domnul doctor la puncţie!”. Tot timpul am simţit că domnul doctor, asistenţii şi toate cadrele medicale au fost familia noastră. Noi credem cu tărie, că aşa s-a întâmplat, că pungile cu citostatice au fost binecuvântate de Sfântul Efrem cel Nou.
Trebuie să crezi şi vei simti ceva atât de liniştitor, încât cuvintele sunt de prisos.
Crede creştine, strigă cerului şi trimite precum o săgeată spre cer rugăciunea ta, oricare ar fi ea! Putem să ne găsim liniştea printre oamenii adevăraţi, care ne dau exemple de viaţă, cum este prietena mea, Violeta care ia acasă oameni sărmani, le dă voie să facă o baie fierbinte şi îi îmbracă. Incredibil, nu? Acesta este unul dintre motivele pentru care spuneam că mai avem mult până vom ajunge să fim pe placul bunului Dumnezeu. Alte prietene se duc la azilul de bătrani, la căminul de copii şi stau de vorbă cu ei, iar din pensia lor le fac mici cadouri. Sau, o altă cunoştinţă care vine la noi şi spune: am o scisorică pentru Dimitrie (şi în ea găsim apoi o sumă de bani) în care scrie să-i cumpărăm fructe sau orice are nevoie.
Deci prieteni dragi, nu ne trebuie cele lumeşti, ci prieteni duhovniceşti, un duhovnic bun, un sfânt ocrotitor sau mai mulţi pentru că te cutremuri atunci când citeşti vieţile sfinţilor şi simţi mic, mic şi din ce în ce mai mic. Stai pe o bancă în parc şi închide ochii, să te bată soarele pe faţă iar vântul să-ţi fluture prin păr. Sau ia bocanci în picioare şi mergi prin albul imaculat al zăpezii. Taci şi ascultă cum se afundă în zăpadaă Sau mergi prin vânt si ploaie. Toate sunt minunate. Toate sunt creaţia lui Dumnezeu.
Mulţumesc, Doamne pentru tot ce mi-ai dat. Şi mulţumim, Doamne, pentru fiecare răsărit de soare pe care-l vedem în fiecare zi. M-ai făcut Doamne, să văd!
Cu dragoste imensă,
Mihaela Burcea
Sfântul Efrem cel Nou să vă ocrotească, să vă aducă pace în suflete şi să vă găsiţi liniştea. Nu ştim ce se va întâmpla mâine, nici peste un minut, dar ştim că putem spera şi putem fi buni.
- L-am descoperit pe Sfântul Efrem cel Nou după ce unul dintre băieţi s-a îmbolnăvit de leucemie
La 38 de ani am născut tot un băiat, căruia i-am pus numele Dimitrie. Când a împlinit vârsta de 3 ani si 3 luni el a fost diagnosticat cu LAL (leucemie acută limfoblastică). Şocul a fost enorm, dar niciodată nu m-am întrebat „de ce?”.
 |
| Dimitrie Burcea |
 |
| Dimitrie Burcea |
După o perioadă scurtă, chiar de ziua Sfântului Efrem cel Nou, prietenul care mi-a dăruit acatistul său, a primit în dar o casă. Avea cinci copii si locuiau toţi într-o cameră cu o bucătărie. Sfântul avea să-i vină grabnic în ajutor.
Nu sunt vrednică de dragostea bunului Dumnezeu şi a Sfântului Efrem cel Nou, cel puţin, sigur, nu mai vrednică decât parintii care şi-au pierdut copilaşii, în urma unor boli grave. Dar ştiu că putem să ne rugăm, să devenim mai buni, să facem fapte bune cât putem şi să sperăm că bunul Dumnezeu şi Sfântul Efrem cel Nou ne vor ajuta pe mai departe. Drumul este lung, dar ce drum nu e lung? Şi ce cruce nu este grea?
Au trecut trei ani decât copilaşul nostru s-a îmbolnăvit. Dacă trec cinci ani se poate spune că băiatul este vindecat. Trebuie să scăpăm de duhurile rele, adică duhul banilor, duhul desfrânării, duhul mândriei, al stăpânirii şi al puterii, duhul homosexualităţii, duhul a tot ceea ce înseamnă stiri vulgare şi fără sens.
Putem să ne găsim liniştea cu ajutorul unui duhovnic bun - există foarte mulţi, chiar dacă noi nu-i vedem. Când suntem bolnavi căutam cel mai bun medic; aşa putem căuta şi duhovnicul, cel mai potrivit pentru sufletul nostru.
- Sfântul Efrem cel Nou a fost cu noi în cele mai grele momente
Sfântul Efrem cel Nou a fost cu noi permanent. Când Dimitrie trece prin clipe grele, ne rugăm toţi din familie în felul următor: “Sfinte Efrem, tu, astăzi eşti domnul doctor. Ia tu mâna domnului doctor şi fă tu, operaţia de punere a unui cateter venos central (prin el sunt administrate citostaticele, pentru a nu înţepa copilul, tot timpul), şi ia, tu, Sfinte, mâna lui şi ajută-l pe domnul doctor la puncţie!”. Tot timpul am simţit că domnul doctor, asistenţii şi toate cadrele medicale au fost familia noastră. Noi credem cu tărie, că aşa s-a întâmplat, că pungile cu citostatice au fost binecuvântate de Sfântul Efrem cel Nou.
Trebuie să crezi şi vei simti ceva atât de liniştitor, încât cuvintele sunt de prisos.
Crede creştine, strigă cerului şi trimite precum o săgeată spre cer rugăciunea ta, oricare ar fi ea! Putem să ne găsim liniştea printre oamenii adevăraţi, care ne dau exemple de viaţă, cum este prietena mea, Violeta care ia acasă oameni sărmani, le dă voie să facă o baie fierbinte şi îi îmbracă. Incredibil, nu? Acesta este unul dintre motivele pentru care spuneam că mai avem mult până vom ajunge să fim pe placul bunului Dumnezeu. Alte prietene se duc la azilul de bătrani, la căminul de copii şi stau de vorbă cu ei, iar din pensia lor le fac mici cadouri. Sau, o altă cunoştinţă care vine la noi şi spune: am o scisorică pentru Dimitrie (şi în ea găsim apoi o sumă de bani) în care scrie să-i cumpărăm fructe sau orice are nevoie.
Deci prieteni dragi, nu ne trebuie cele lumeşti, ci prieteni duhovniceşti, un duhovnic bun, un sfânt ocrotitor sau mai mulţi pentru că te cutremuri atunci când citeşti vieţile sfinţilor şi simţi mic, mic şi din ce în ce mai mic. Stai pe o bancă în parc şi închide ochii, să te bată soarele pe faţă iar vântul să-ţi fluture prin păr. Sau ia bocanci în picioare şi mergi prin albul imaculat al zăpezii. Taci şi ascultă cum se afundă în zăpadaă Sau mergi prin vânt si ploaie. Toate sunt minunate. Toate sunt creaţia lui Dumnezeu.
Mulţumesc, Doamne pentru tot ce mi-ai dat. Şi mulţumim, Doamne, pentru fiecare răsărit de soare pe care-l vedem în fiecare zi. M-ai făcut Doamne, să văd!
- Orice lipsă de înţelegere este un păcat
Cu dragoste imensă,
Mihaela Burcea
Sfântul Efrem cel Nou să vă ocrotească, să vă aducă pace în suflete şi să vă găsiţi liniştea. Nu ştim ce se va întâmpla mâine, nici peste un minut, dar ştim că putem spera şi putem fi buni.
